Vara, vara, vrem vacanta inapoi!

Da! A trecut pe nesimtite si parca ne-a ocolit cu desavarsire. A fost scurta si tumultoasa, exact ca viata unui pompier (buna asta, nu?). Parca as mai vrea un pic si totusi, a fost destul ca sa ma intorc nerabdatoare la scoala, curioasa ca de obicei sa ii revad pe toti. La urma urmei, sentimentul asta o sa mai fie doar o data, peste un an, cand clipele se vor contracta in fata examenelor, admiterilor, certificatelor, emotiilor, grijilor, permiselor si altele. Nu imi vine sa cred cat de scurta a fost vara si cat de putin timp mai e pana la momentul critic! Pana la pragul dintre adolescenta si maturitate, liceu si facultate, iubita si sotie, voluntar si angajat, intretinut si intretinator, elev si profesor. Viata se pare ca va incepe de atunci, cu probleme adevarate, cu griji nemaintalnite, cu emotii coplesitoare, cu examene cruciale si cu sentimente netraite de neuitat. AL 3-lea an de liceu si parca... a treia zi de scoala. Dar nu mai este asa! Simt! Simt cu totul s-a schimbat, cum siguranta creste de la o zi la alta, impreuna cu spontanaitatea, curajul si dorinta de perfectionare. Si odata cu ele cresc si cearcanele, noptile nedormite si nevoia de reusita. Cateodata, imi doresc sa pot da timpul inapoi, sa retraiesc anii trecuti si sa ma bucur cu adevarat de ei. Dar, stiind ca nu se poate, incerc sa compensez cu prezentul si viitorul, sa le domin si sa le cuceresc. Destinul ti-l faci singur, asa ca ajuta-l sa te duca pe culmile fericirii. Nu te lasa in voia sortii, poti sa cazi, iar caderea insemna de 2 ori mai multe sacrificii. Mentine-te, fizic si psihic. Bucura-te, singur sau impreuna cu ceilalti. Fa miscare, nu fi delasator si trage de tine ca sa ajungi un campion. Exerseaza, chiar daca devine o rutina. Doar asa vei tinde spre perfectiune. Roaga-te, daca ai nevoie, la cine crezi tu. Cere sfaturi, pareri, opinii, informeaza-te. Implica-te si ajuta. Mai tarziu TU vei fi cel ajutat. Pe scurt, EAT, PRAY, LOVE!

Mo, devine prea rebel articolul...